Codul de conduită etică şi profesională

CAPITOLUL I
DOMENIUL DE APLICARE ŞI PRINCIPII GENERALE

ART. 1 – Domeniul de aplicare
(1) Codul de conduită etică şi profesională a personalului contractual din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, denumit în continuare INEMRCM, reglementează normele de conduită profesională a personalului contractual, în vederea creşterii încrederii şi prestigiului instituţiei.
(2) Normele de conduită profesională prevăzute de prezentul Cod de conduită sunt obligatorii pentru personalul contractual din cadrul INEMRCM, încadrat în baza prevederilor Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, cu modificările ulterioare, indiferent de durata raporturilor de muncă sau de locul în care este prestată munca.
(3) Prevederile prezentului Cod de conduită etică şi profesională se aplică şi persoanelor care lucrează în INEMRCM ca detaşaţi, colaboratori sau studenţi (care fac practică în spital).
(4) La elaborarea Codului de conduită etică şi profesională a personalului din INEMRCM s-au avut în vedere prevederile Legii nr.477/2004 privind Codul de conduită a personalului din autorităţile şi instituţiile publice, Hotărârea nr.2/2009 privind Codul de etică şi deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România şi Codul de Deontologie Medicală/2017 al Colegiului Medicilor din România.
(5) Prezentul Cod de conduită etică şi profesională a personalului din INEMRCM este aprobat de către managerul instituţiei prin decizie.
(6) Dispoziţiile Codului de conduită etică şi profesională produc efecte pentru toţi angajaţii din instituţie de la data comunicării, iar noii angajaţi vor lua la cunoştinţă de conţinutul Codului de conduită etică şi profesională anterior semnării contractului individual de muncă.
(7) Codul de conduită etică şi profesională va fi adus la cunoştinţa salariaţilor, astfel:
1. prin intermediul şefilor de secţie, laboratoare, compartimente, pentru personalul existent;
2. prin intermediul şefului S.R.U.S., pentru personalul nou angajat;
3. prin afişarea pe site-ul/la sediul instituţiei, pentru persoanele interesate.
ART. 2 – Obiective
Obiectivele prezentului Cod de conduită urmăresc să asigure creşterea calităţii serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public, precum şi eliminarea birocraţiei şi a faptelor de corupţie din administraţia publică, prin:
1. reglementarea normelor de conduită profesională necesare realizării unor raporturi sociale şi profesionale corespunzătoare creării şi menţinerii la nivel înalt a prestigiului instituţiei publice şi al personalului contractual;
2. informarea publicului cu privire la conduita profesională la care este îndreptăţit să se aştepte din partea personalului contractual în exercitarea funcţiei;
3. crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între cetăţeni şi personalul contractual din INEMRCM.
ART. 3 – Principiile generale
Principiile care guvernează conduita profesională a personalului contractual sunt următoarele:
1. prioritatea interesului public – principiu conform căruia personalul contractual are îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal, în exercitarea atribuţiilor funcţiei;
2. asigurarea egalităţii de tratament al cetăţenilor în fata autoritarilor şi instituţiilor publice – principiu conform căruia personalul contractual are îndatorirea de a aplica acelaşi regim juridic în situaţii identice sau similare;
3. profesionalismul – principiu conform căruia personalul contractual are obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiinciozitate;
4. imparţialitatea şi nediscriminarea – principiu conform căruia personalul contractual este obligat să aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de orice interes politic, economic, religios sau de altă natură, în exercitarea atribuţiilor funcţiei;
5. integritatea morală – principiu conform căruia personalului contractual ii este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru el sau pentru altul, vreun avantaj ori beneficiu moral sau material;
6. libertatea gândirii şi a exprimării – principiu conform căruia personalul contractual poate să-şi exprime şi să-şi fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept şi a bunelor moravuri;
7. cinstea şi corectitudinea – principiu conform căruia, în exercitarea funcţiei şi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, personalul contractual trebuie să fie de bună-credinţă şi să acţioneze pentru îndeplinirea conformă a atribuţiilor de serviciu;
ART. 4 – Termeni
În înțelesul prezentului Cod de conduită etică şi profesională, expresiile şi termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. personal contractual ori angajat contractual – persoana numită într-o funcţie în cadrul INEMRCM, în condiţiile Legii nr. 53/2003, cu modificările ulterioare.
2. funcţie – ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite, în temeiul legii, în fişa postului;
3. interes public – acel interes care implică garantarea şi respectarea de către instituţie, a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, recunoscute de Constituţie, legislaţia internă şi tratatele internaţionale la care România este parte, precum şi îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficienţei, eficacităţii şi economicităţii cheltuirii resurselor;
4. interes personal – orice avantaj material sau de alta natură, urmărit ori obţinut, în mod direct sau indirect, pentru sine ori pentru alţii, de către personalul contractual prin folosirea reputaţiei, influenţei, facilităţilor, relaţiilor, informaţiilor la care are acces, ca urmare a exercitării atribuţiilor funcţiei;
5. conflict de interese – acea situaţie sau împrejurare în care interesul personal, direct ori indirect, al angajatului contractual contravine interesului public, astfel încât afectează sau ar putea afecta independenţa şi imparţialitatea sa în luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp şi cu obiectivitate a îndatoririlor care ii revin în exercitarea funcţiei deţinute;
6. informaţie de interes public – orice informaţie care priveşte activităţile sau care rezultă din activitatea unităţii sanitare, indiferent de suportul ei;
7. informaţie cu privire la date personale – orice informaţie privind o persoană identificată sau identificabilă.
CAPITOLUL II
NORME GENERALE DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ A PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL INEMRCM

ART. 5 – Asigurarea unui serviciu public de calitate
Toate activităţile din cadrul INEMRCM trebuie să fie prestate într-un mod profesional şi în conformitate cu prezentul Cod, cu procedurile interne stabilite şi cu prevederile legale în vigoare.
(1) Personalul contractual are obligaţia de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul cetăţenilor, prin participarea activă la luarea deciziilor şi la transpunerea lor în practică, în scopul realizării competenţelor instituţiei, în limitele atribuţiilor stabilite prin fişa postului.
(2) Personalul contractual trebuie să depună toate diligenţele şi să se asigure că orice intervenţie cu caracter medical pe care o execută sau decizie profesională pe care o ia, respectă normele şi obligaţiile profesionale şi regulile de conduită specifice cazului respectiv.
(3) În exercitarea funcţiei personalul contractual are obligaţia de a avea un comportament profesionist, precum şi de a asigura, în condiţiile legii, transparenţa administrativă, pentru a câştiga şi a menţine încrederea publicului în integritatea, imparţialitatea şi eficacitatea autorităţilor şi instituţiilor publice.
(4) Activitatea medicală poate fi desfăşurată doar dacă personalul încadrat în unitate are o pregătire şi practică suficientă în domeniu.
(5) Personalul medical poate folosi numai titlul la care are dreptul conform pregătirii sale profesionale.
(6) Din momentul în care a răspuns unei solicitări, personalul medical este automat angajat moral să asigure bolnavului îngrijiri calificate.
(7) Încrederea pacientului constituie reflectarea poziţiei morale privind relaţia să cu medicul şi este susţinută de calităţile morale şi abilităţile profesionale ale personalului medical, manifestându-se prin convingerea personală de a respecta recomandările şi prescripţiile medicale. Încrederea pacientului prezintă un indicator al calităţii serviciului medical şi este influenţată direct de autoritatea profesională.
(8) Fiecare membru al echipei medicale are obligaţia morală de a susţine autoritatea profesională prin respectarea unor categorii etice comune generale, precum cinstea, demnitatea, disciplina, bunăvoinţa, politeţea, respectul dezinteresat faţă de oameni.
(9) Personalul contractual se va comporta cu cinste şi demnitate profesională, pentru a nu prejudicia în vreun fel profesia sau instituţia unde îşi desfăşoară activitatea.
(10) Comunicarea cu pacientul se face într-o manieră adecvată, folosind un limbaj politicos şi adaptat capacităţii de înţelegere a acestuia.
(11) Profesia medicală este incompatibilă cu duritatea, ignoranţa, aroganţa, nerăbdarea care afectează şi discreditează atât imaginea unui membru cât şi a întregului colectiv profesional.
(12) Având în vedere specificul INEMRCM, personalul contractual are datoria de a gestiona corespunzător,cu calm şi răbdare, eventualele contradicţii cu pacienţii, evitând folosirea unui limbaj vulgar şi lipsit de respect.
ART. 6 – Respectarea Constituţiei şi a legilor
(1) Personalul contractual are obligaţia ca, prin actele şi faptele lor, să respecte Constituţia, legile ţării şi să acţioneze pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor legale, în conformitate cu atribuţiile care le revin, cu respectarea eticii profesionale.
(2) Personalul contractual trebuie să se conformeze dispoziţiilor legale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi, datorata naturii funcţiilor deţinute.
(3) Personalul medical are obligaţia morala de a aduce la cunoștința organelor competente orice situaţie care ar putea prezenta pericol pentru sănătatea publica.
ART. 7 – Loialitatea faţă de INEMRCM
(1) Personalul contractual are obligaţia de a apăra cu loialitate prestigiul instituţiei sanitare în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi de a se abţine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia.
(2) Personalului contractual îi este interzis:
1. să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătura cu activitatea instituţiei, cu politicile şi strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;
2. să facă aprecieri în legătura cu litigiile aflate în curs de soluţionare şi în care instituţia are calitatea de parte, daca nu sunt abilitaţi în acest sens;
3. să dezvăluie informaţii care nu au caracter public, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;
4. să dezvăluie informaţiile la care au acces în exercitarea funcţiei, daca aceasta dezvăluire este de natura sa atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile instituţiei ori ale unor funcţionari publici sau angajaţi contractuali, precum şi ale persoanelor fizice sau juridice;
5. să acorde asistenta şi consultanta persoanelor fizice sau juridice, în vederea promovării de acţiuni juridice ori de alta natura împotriva statului ori instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.
(3) Prevederile alin. (2) pct. 1 – 4 se aplica şi după încetarea raportului de muncă, pentru o perioada de 2 ani, daca dispoziţiile din legi speciale nu prevăd alte termene.
(4) Prevederile prezentului Cod de conduită etică şi profesională nu pot fi interpretate ca o derogare de la obligaţia legala a personalului contractual de a furniza informaţii de interes public celor interesaţi, în condiţiile legii.
ART. 8 – Libertatea opiniilor
(1) În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu angajaţii contractuali au obligaţia de a respecta demnitatea funcţiei deţinute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intereselor instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.
(2) În activitatea lor angajaţii contractuali au obligaţia de a respecta libertatea opiniilor şi de a nu se lăsa influenţaţi de considerente personale.
(3) În exprimarea opiniilor, personalul contractual trebuie să aibă o atitudine concilianta şi să evite generarea conflictelor datorate schimbului de păreri.
(4) În situaţia în care exista o divergenta de opinii,o disensiune intre doi sau mai mulţi salariaţi ai spitalului,pentru a nu degenera situaţia,persoanele respective trebuie să dea dovada de maturitate,să discute deschis,să analizeze problema,să-i determine cauzele şi să găsească împreună o modalitate de soluţionare a acesteia.
ART. 9 – Activitatea publică
(1) Relaţiile cu mijloacele de informare în masă se asigura de către persoanele desemnate în acest sens de conducătorul instituţiei, în condiţiile legii.
(2) Personalul contractual desemnat să participe la activități sau dezbateri publice, în calitate oficiala, trebuie să respecte limitele mandatului de reprezentare încredinţat de conducătorul instituţiei.
(3) În cazul în care nu sunt desemnaţi în acest sens, personalul contractual poate participa la activități sau dezbateri publice, având obligaţia de a face cunoscut faptul ca opinia exprimata nu reprezintă punctul de vedere oficial al instituţiei.
ART. 10 – Activitatea politică
În exercitarea funcţiei deţinute, personalului contractual ii este interzis:
1. să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice;
2. să furnizeze sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publica;
3. să colaboreze, atât în cadrul relaţiilor de serviciu, cat şi în afara acestora, cu persoanele fizice sau juridice care fac donaţii ori sponsorizări partidelor politice;
4. să afişeze în cadrul instituţiei însemne ori obiecte inscripţionate cu sigla sau denumirea partidelor politice ori a candidaţilor acestora.
ART. 11 – Folosirea imaginii proprii
În considerarea funcţiei pe care o deţine, personalul contractual are obligaţia de a nu permite utilizarea numelui sau a imaginii proprii în acţiuni publicitare pentru promovarea unei activități comerciale, precum şi în scopuri electorale.
ART. 12 – Cadrul relaţiilor în exercitarea atribuţiilor funcţiei
(1) În relaţiile cu personalul contractual şi funcţionarii publici din cadrul instituţiei precum şi cu persoanele fizice sau juridice, angajaţii contractuali sunt obligaţi să aibă un comportament bazat pe respect, buna-credinţa, corectitudine şi amabilitate.
(2) Personalul contractual are obligaţia de a nu aduce atingere onoarei, reputaţiei şi demnităţii persoanelor din cadrul instituţiei, precum şi ale persoanelor cu care intra în legătura în exercitarea funcţiei, prin:
1. întrebuinţarea unor expresii jignitoare;
2. dezvăluirea aspectelor vieţii private;
3. formularea unor sesizări sau plângeri calomnioase.
4. abuzuri
5. ameninţări
6. intimidare
7. hartuire verbala sau fizica
(3) Personalul contractual trebuie să adopte o atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea clara şi eficientă a problemelor cetăţenilor. Personalul contractual are obligaţia să respecte principiul egalităţii cetăţenilor în fata legii şi a autorităţii publice, prin:
1. promovarea unor soluţii coerente, conform principiului tratamentului nediferenţiat, raportate la aceeaşi categorie de situaţii de fapt;
2. eliminarea oricărei forme de discriminare bazate pe aspecte privind naţionalitatea, convingerile religioase şi politice, starea materiala, sănătatea, vârsta, sexul sau alte aspecte.
(4) În relaţia cu superiorii ierarhici, colegii de serviciu şi subordonaţii, personalul contractual trebuie să manifeste disponibilitate în efectuarea atribuţiilor de serviciu, respect şi corectitudine. Sunt interzise folosirea injuriilor, limbajului vulgar, ameninţărilor, atitudinilor ofensatoare şi discriminatorii.
ART. 13 – Conduită în cadrul relaţiilor internaţionale
(1) Personalul contractual care reprezintă instituţia în cadrul unor organizaţii internaţionale, instituţii de învăţământ, conferinţe, seminarii şi alte activităţi cu caracter International are obligaţia să promoveze o imagine favorabila tarii şi instituţiei publice pe care o reprezintă.
(2) în relaţiile cu reprezentanţii altor state, angajaţii contractuali au obligaţia de a nu exprima opinii personale privind aspecte naţionale sau dispute internaţionale.
(3) în deplasările în afara tarii, personalul contractual este obligat să aibă o conduită corespunzătoare regulilor de protocol şi să respecte legile şi obiceiurile tarii gazda.
ART. 14 – Interdicţia privind acceptarea cadourilor, serviciilor şi avantajelor
Personalul contractual nu trebuie să solicite ori să accepte cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj, care le sunt destinate personal, familiei, părinţilor, prietenilor ori persoanelor cu care au avut relaţii de afaceri sau de natura politica, care le pot influenta imparţialitatea în exercitarea funcţiilor publice deţinute ori pot constitui o recompensă în raport cu aceste funcţii.
ART. 15 – Participarea la procesul de luare a deciziilor
(1) În procesul de luare a deciziilor personalul contractual are obligaţia să acţioneze conform prevederilor legale şi să îşi exercite capacitatea de apreciere în mod fundamentat şi imparţial.
(2) Personalul contractual are obligaţia de a nu promite luarea unei decizii de către instituţia publica, de către alţi angajaţi, precum şi îndeplinirea atribuţiilor în mod privilegiat.
ART. 16 – Obiectivitate în evaluare
(1) în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiilor de conducere, personalul contractual are obligaţia să asigure egalitatea de şanse şi tratament cu privire la dezvoltarea carierei pentru personalul contractual din subordine.
(2) Personalul contractual de conducere are obligaţia să examineze şi să aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare a competentei profesionale pentru personalul din subordine, atunci când propune ori aproba avansări, promovări, transferuri, numiri sau eliberări din funcţii ori acordarea de stimulente materiale sau morale, excluzând orice forma de favoritism ori discriminare.
(3) Personalul contractual de conducere are obligaţia de a nu favoriza sau defavoriza accesul ori promovarea în funcţiile contractuale pe criterii discriminatorii, de rudenie, afinitate sau alte criterii neconforme cu principiile prevăzute la art. 3.
ART. 17 – Folosirea abuzivă a atribuţiilor funcţiei deţinute
(1) Personalul contractual are obligaţia de a nu folosi atribuţiile funcţiei deţinute în alte scopuri decât cele prevăzute de lege.
(2) Prin activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de evaluare sau de participare la anchete ori acţiuni de control, personalul contractual nu poate urmări obţinerea de foloase sau avantaje în interes personal ori producerea de prejudicii materiale sau morale altor persoane.
(3) Personalul contractual are obligaţia de a nu interveni sau influenta vreo ancheta de orice natura, din cadrul instituţiei sau din afara acesteia, în considerarea funcţiei pe care o deţin.
(4) Personalul contractual are obligaţia de a nu impune altor angajaţi contractuali sau funcţionari publici să se înscrie în organizaţii sau asociaţii, indiferent de natura acestora, ori de a nu le sugera acest lucru, promiţându-le acordarea unor avantaje materiale sau profesionale.
ART. 18 – Utilizarea resurselor publice
(1) Personalul contractual este obligat să asigure ocrotirea proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu, acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar.
(2) Personalul contractual are obligaţia să folosească timpul de lucru, precum şi bunurile aparţinând instituţiei numai pentru desfăşurarea activităţilor aferente funcţiei deţinute.
(3) Personalul contractual trebuie să propună şi să asigure, potrivit atribuţiilor care ii revin, folosirea utilă şi eficientă a banilor publici, în conformitate cu prevederile legale.
(4) Personalului contractual care desfăşoară activităţi publicistice în interes personal sau activităţi didactice ii este interzis să folosească timpul de lucru ori logistica autorităţii sau a instituţiei publice pentru realizarea acestora.
ART. 19 – Limitarea participării la achiziţii, concesionări sau închirieri
(1) Orice angajat contractual poate achiziţiona un bun aflat în proprietatea privata a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, supus vânzării în condiţiile legii, cu excepţia următoarelor cazuri:
a. când a luat cunoştinţa, în cursul sau ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, despre valoarea ori calitatea bunurilor care urmează să fie vândute;
b. când a participat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la organizarea vânzării bunului respectiv;
c. când poate influenta operaţiunile de vânzare sau când a obţinut informaţii la care persoanele interesate de cumpărarea bunului nu au avut acces.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul concesionării sau închirierii unui bun aflat în proprietatea publică ori privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale.
(3) Personalul contractual îi este interzisă furnizarea informaţiilor referitoare la bunurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, supuse operaţiunilor de vânzare, concesionare sau închiriere, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.
(4) Prevederile alin. (1) – (3) se aplica în mod corespunzător şi în cazul realizării tranzacţiilor prin interpus sau în situaţia conflictului de interese.
ART. 20 – Informarea pacientului
1. Personalul medical trebuie să ofere pacientului, la cererea acestuia, informaţii depline şi inteligibile despre starea sănătăţii sale, etapele tratamentului, riscurile şi rezultatele scontate.
2. În cazul în care sunt întocmite documente medicale, persoana la care se refera documentul emis, trebuie informata cu privire la conţinutul acestuia.
3. Maniera de prezentare a informaţiei necesita o tenta de optimism, trebuie să inspire speranţa şi încredere, fără a omite importanta factorului psihic.
4. Personalul medical trebuie să respecte dreptul la decizie al pacientului, fără a-i impune convingerile personale şi fără a exercita presiuni psihice asupra acestuia.
5. Cu cat actul medical preconizat este mai complex şi mai riscant, cu atât informarea pacientului cu privire la riscurile şi alternativele posibile trebuie să fie mai ampla.
6. Diagnosticul grav va fi adus la cunoştinţa pacientului cu prudenta şi tact, ţinându-se cont de starea psihica a acestuia.
7. Diagnosticul va fi comunicat familiei doar cu acordul pacientului
ART. 21 – Confidenţialitatea şi secretul profesional
1. Confidenţialitatea este dreptul pacientului de a nu divulga informaţia referitoare la starea sănătăţii sale fizice şi psihice, aspecte intime ale vieţii sale personale.
2. Secretul profesional este obligaţia personalului medical de a nu divulga unor terţe persoane informaţia cunoscuta în cadrul activităţii dale profesionale fără acordul pacientului, cu excepţia situaţiilor când aceasta este solicitata de către organele judiciare sau prezintă pericol pentru societate, pentru anumite persoane sau pentru însuşi pacientul.
3. Divulgarea informaţiei private în cazurile de excepţie menţionate trebuie să se facă cu precauţie, fără a aduce prejudicii morale pacientului, cu maxim de respect pentru demnitatea acestuia.
ART. 22 – Consimţământul/acordul informat al pacientului
1. Consimţământul este exprimat în condiţiile legii
2. Consimţământul pacientului poate fi acceptat în forma verbala, cu prezenta obligatorie a martorilor (rudele pacientului sau personalul medical) sau în forma scrisă, unde vor fi indicate explicit denumirea şi condiţiile actului medical preconizat, riscurile posibile, fiind confirmat obligatoriu prin semnătura pacientului şi a personalului medical.
3.Consimţământul va fi acceptat doar după informarea deplină a pacientului cu privire la diagnostic, alternativele terapeutice, riscurile şi avantajele acestora.
4.Consimţământul este valid doar daca pacientul este lucid şi are discernământ, fiind capabil să reproducă corect informaţia privind starea sănătăţii sale. În condiţii speciale personalul medical va decide în conformitate cu legislaţia în vigoare şi datoria profesională , obiectivul primordial fiind viaţa şi sănătatea pacientului.
5. În situaţia persoanelor fizice incapabile sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă sau limitata, consimţământul va fi exprimat de tutore sau alţi reprezentanţi legali.
6. În cazul în care personalul medical va stabili ca decizia reprezentantului legal nu este în interesul pacientului , se va apela la constituirea unei comisii de arbitraj de specialitate pentru a evalua cazul şi a lua decizia, considerând drept un imperativ primar binele pacientului.
7. În cazul când motivul incertitudinilor depăşeşte competenţă profesională şi are aspect social,juridic sau alt aspect non-medical,se recomanda consultarea consiliului de etică existent,care se va pronunţa în acest sens prin emiterea recomandărilor respective.
CAPITOLUL III
COORDONAREA ŞI CONTROLUL APLICĂRII NORMELOR DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ PENTRU PERSONALUL CONTRACTUAL

ART. 23 – Sesizarea
(1) Conducerea INEMRCM poate fi sesizata de orice persoana cu privire la:
 încălcarea prevederilor prezentului Cod de conduită de către angajaţii contractuali;
 constrângerea sau ameninţarea exercitata asupra angajatului contractual pentru a-l determina să încalce dispoziţiile legale în vigoare ori să le aplice necorespunzător.
(2) Sesizarea prevăzuta la alin. (1) nu exclude sesizarea organului disciplinar competent, potrivit legii.
(3) Personalul contractual nu poate fi sancţionat sau prejudiciat în nici un fel pentru sesizarea cu buna-credinţa a organelor disciplinare competente, în condiţiile legii.
(4) Conducerea INEMRCM sau Ministerul Sănătăţii vor verifica actele şi faptele pentru care au fost sesizate, cu respectarea confidenţialităţii privind identitatea persoanei care a făcut sesizarea.
ART. 24 – Soluţionarea sesizării
(1) Rezultatele activităţii de centralizare a sesizărilor sau petiţiilor se consemnează într-un raport pe baza căruia conducerea INEMRCM sau Ministerul Sănătăţii vor formula recomandări cu privire la modul de corectare a deficientelor constatate.
(2) Recomandările Conducerii INEMRCM sau Ministerului Sănătăţii vor fi comunicate:
1. angajatului contractual sau persoanei care a formulat sesizarea;
2. angajatului contractual care face obiectul sesizării;
CAPITOLUL IV
DISPOZIŢII FINALE

ART. 25 – Răspunderea
Prezentul cod este aprobat de Comitetul Director al INEMRCM şi de Consiliul de Etică şi nu exclude şi nici nu substituie documentele care stabilesc atribuţiile şi responsabilităţile ,drepturile şi obligaţiile personalului contractual al INEMRCM.
(1) Încălcarea dispoziţiilor prezentului Cod de conduită etică şi profesională atrage răspunderea disciplinara a personalului contractual, în condiţiile legii.
(2) Organismele cu atribuţii disciplinare au competenţă de a cerceta încălcarea prevederilor prezentului Cod de conduită şi de a propune aplicarea sancţiunilor disciplinare în condiţiile Legii nr.53/2003 – Codul Muncii, cu modificările ulterioare.
(3) In cazurile în care faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni, vor fi sesizate organele de urmărire penala competente, în condiţiile legii.
(4) Personalul contractual răspunde patrimonial, potrivit legii, în cazurile în care, prin faptele săvârşite cu încălcarea normelor de conduită profesională, aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice.
ART. 26 – Asigurarea publicităţii
Pentru informarea cetăţenilor se va asigura afişarea Codului de conduită etică şi profesională la sediul INEMRCM, într-un loc vizibil, precum şi pe site-ul instituţiei.
ART. 27 – Enumerarea normelor de conduită şi de integritate a personalului contractual nu este limitativa ci se completează de drept cu cele cuprinse în prevederile legale în vigoare.
ART . 28 – La nivelul INEMRCM, responsabil de etică în vederea asigurării condiţiilor necesare cunoaşterii de către angajaţi a reglementarilor care guvernează comportamentul acestora, prevenirea şi raportarea fraudelor şi neregulilor, este Consiliul de etică.
ART. 29 – Încălcarea normelor de conduită din prezentul cod va fi sancţionată disciplinar, cu respectarea prevederilor Codului Muncii şi al Codului de etică. Actele ilegale şi imorale nu sunt tolerate.
Art. 30 – Prezentul cod nu conferă pretenţii ilegale angajaţilor, acesta este analizat periodic în vederea îmbunătățirii continue a principiilor şi valorilor fixate prin acest cod.
ART. 31 – Intrarea in vigoare
Prezentul Cod de conduită etică şi profesională intra în vigoare de la data aprobării de către Comitetul Director al INEMRCM.

COMITETUL DIRECTOR
Director general: Dr. Corina-Simona GRIŢAC
Director medical : Dr. Rodica-Simona CĂPRARU
Director economic : Ec. Maria RÎPEANU
CONSILIUL DE ETICĂ
Preşedinte: Dr. Roxana-Elena MIRICĂ